(Articolul original în limba engleză, tradus automat cu Microsoft Translator în alte limbi)
Vorbirea la persoanele cu SM poate fi adesea afectată, ducând la scăderea abilităților de comunicare și a calității vieții. Problemele de vorbire pot apărea în orice stadiu al SM. Pentru majoritatea oamenilor, acestea sunt relativ ușoare și ușor de gestionat. Unele dintre dificultățile de vorbire cu care se pot confrunta persoanele cu SM includ:
Dizartria (atunci când o persoană are dificultăți de vorbire din cauza slăbiciunii sau a coordonării defectuoase în mușchii implicați în vorbire) este cel mai frecvent deficit de comunicare expresivă care apare la persoanele cu SM, cu prevalență în jur de 45%. Disfonia (o afectare a producției de voce) apare atunci când SM afectează zonele creierului care controlează laringele. Poate afecta capacitatea unei persoane de a controla volumul și tonul. De asemenea, poate provoca vocea unei persoane să sune răgușită. Dificultățile de fonație care pot afecta indivizii includ deficite vocale, respirație și anomalii de volum. Rata lentă de vorbire și pauzele lungi / extinse sunt, de asemenea, observate și descrise în mod obișnuit la persoanele cu SM.3 Persoanele cu SM mai avansată pot constata că ritmul și intonația vorbirii lor sunt perturbate, determinându-le să sune "robotizate". Acest lucru este uneori denumit scanarea vorbirii.
Tratamentul tulburărilor de vorbire în SM implică adesea un terapeut de vorbire și limbaj sau un fizioterapeut care va dezvolta un plan individual de exerciții de logopedie pentru a ajuta la vorbire, limbaj și comunicare cognitivă. Antrenamentul muscular respirator poate ajuta, de asemenea, la întărirea mușchilor respiratori și la îmbunătățirea capacității volumului pulmonar.
